Când Netflix a fost lansat în 1997, Blockbuster a fost campionul incontestabil al industriei de închirieri video.
Între 1985 și 1992, lanțul de locații în care se puteau închiria video-uri a crescut de la prima sa locație (în Dallas, Texas) la peste 2.800 de locații în întreaga lume. Doi ani mai târziu, Viacom a plătit 8,4 miliarde de dolari pentru a achiziționa Blockbuster. Așadar, când Netflix a apărut pe scenă cu serviciul său de închiriere video prin poștă, părea a fi un caz clasic de David vs. Goliat.
De fapt, în anul 2000 – poate realizând că ar fi mai ușor să lupți alături de Blockbuster decât împotriva lor – cofondatorul și CEO-ul Netflix, Reed Hastings, l-a abordat pe atunci CEO-ul Blockbuster, John Antioco, cu o propunere de fuziune:
Hastings a vrut 50 de milioane de dolari pentru Netflix. Și ca parte a acordului, echipa Netflix va conduce brandul online Blockbuster. Desigur, această înțelegere nu s-a materializat niciodată. Parțial pentru că Blockbuster a râs în fața lui Netflix când s-au întâlnit pentru a discuta despre înțelegere. La acea vreme, Antioco considera Netflix ca fiind prea mic și avea să-și dea seama prea târziu că a avea o platformă online era calea spre viitor.

În 1999, Netflix a primit sprijin din partea Groupe Arnault, printr-o infuzie de capital de 30 de milioane de dolari care a ajutat la lansarea serviciului său bazat pe abonament. În 2004, Blockbuster a lansat o platformă de închiriere de DVD-uri online asemănătoare Netflix și chiar și-a abandonat taxele de întârziere nepopulare (dar profitabile) pentru închirierile restante. Până în 2006, abonații la serviciile online Blockbuster crescuseră la peste 2 milioane. (Între timp, în același an, numărul de abonați Netflix a ajuns la 6,3 milioane.) Apoi, în 2007, Antioco a părăsit Blockbuster, taxele de întârziere au fost restabilite, iar eforturile online ale Blockbuster au fost lăsate în urmă.
În 2008, Netflix a semnat un acord cu Starz pentru a difuza online aproximativ 1.000 de filme și emisiuni de succes în cadrul serviciului său. Soarta lui Blockbuster a fost aproape pecetluită.
În 2010, Netflix semna contracte cu nume precum Sony, Paramount, Lionsgate și Disney pentru a-i ajuta să obțină o cotă de piață de 20% din traficul de vizionare din America de Nord. La 1 iulie în același an, Blockbuster a fost eliminat de la Bursa de Valori din New York și și-a depus falimentul după ce a suferit pierderi de aproape 1 miliard de dolari.
Evaluarea Netflix la acea vreme (în 2010)? 24 de milioane de dolari. Prin comparație, astăzi, Netflix este evaluat la aproximativ 203 miliarde de dolari – o creștere cu 4.060% față de evaluarea sa din 2000.

1. Reține motivul principal pentru care afacerea ta există
Ce putem reține din analiza istoriei celor două companii?
În primul rând, că nu ar trebui niciodată să uitați ce vindeți de fapt. Ani la rând, Blockbuster a dominat industria de închiriere video. Dar la un moment dat, au pierdut din vedere în ce afacere se aflau cu adevărat. În loc să se concentreze pe oferirea de divertisment extraordinar la prețuri accesibile pentru clienții lor – Blockbuster a pus mai mult preț pe modelul pe care se simțeau confortabil să îl folosească.
Este de înțeles într-o oarecare măsură, fiindcă înainte ca internetul să devină parte integrantă a vieții noastre, era greu de imaginat că locațiile Blockbuster vor dispărea. Blockbuster a reușit inițial pentru că și-a îndeplinit sarcina principală mai bine decât oricine altcineva: furnizarea de divertisment în casele oamenilor.
Dar, după cum știm cu toții, tehnologiile evoluează. Și în loc să își investească toate eforturile în găsirea unei noi modalități de a-și îndeplini scopul real, inovația Blockbuster a stagnat. Această realitate l-a lovit și pe fondatorul Netflix, Marc Randolph, atunci când afacerea a trebuit să treacă de la un serviciu de comandă DVD prin corespondență la streaming online.
2. Capacitate de adaptare este cea mai importantă virtute
Când cercetezi povestea Netflix vs. Blockbuster, devine clar că Blockbuster a realizat (în cele din urmă) că modelul Netflix reprezenta viitorul. Și au făcut modificări pentru a rezolva problema. Însă, până la urmă, a fost puțin prea târziu. Blockbuster nu ar putea niciodată să evolueze pe deplin în acea afacere modernă care să reprezinte un concurent pentru Netflix. Deținând odată 9.000 de locații în SUA, Blockbuster mai are acum (în 2022) o singură prezență fizică – o singură locație în Bend, Oregon.
Tehnologiile se îmbunătățesc. Industriile se schimbă. Pentru a crește, trebuie să urmărești nevoile și preferințele în continuă evoluție ale clienților tăi, astfel încât în consecință să îți poți modifica modelul de business.
Producătorul video din Londra Andy Ash spune că aceasta a stat la baza declinului Blockbuster. Compania era prea ocupată să câștige bani din locațiile lor fizice de închiriere video pentru a-și imagina o perioadă în care oamenii nu și-ar mai dori sau nu ar mai avea nevoie de ei.
Acest lucru se aplică produselor și serviciilor, precum și strategiilor de marketing. Crezi sau nu, și canalele de marketing au o perioadă de valabilitate. Așa că, chiar dacă înveți cum să domini un anumit canal de distribuție, trebuie să reții că toate canalele de distribuție, indiferent cât de populare sunt astăzi, ar putea trece într-o zi în uitare… la fel cum au făcut-o locațiile Blockbuster.
Cheia pentru a supraviețui și a prospera este să adopți schimbarea. Blockbuster nu a făcut-o. Chiar și în 2008, CEO-ul companiei, Jim Keyes, a fost uimit (sau a refuzat să accepte) de modul în care Netflix își servea clienții.
După cum se poate observa, au fost câțiva factori care au contribuit la declinul companiei, inclusiv neînțelegerea legată de afacerea în se aflau cu adevărat – divertisment, nu retail – și inflexibilitatea de a se adapta.
Însă o altă piesă cheie a puzzle-ului a fost refuzul lui Blockbuster de a-și pune clienții pe primul loc. Veniturile companiei s-au bazat (în mod masiv) pe perceperea taxelor de întârziere.
Forbes a descris încrederea Blockbuster în penalizarea clienților săi sub forma unei taxe de întârziere drept „călcâiul lui Ahile”. Când Blockbuster a abordat în sfârșit problema, costul renunțării la taxele de întârziere din modelul abordat de ei s-a ridicat la o pierdere de 200 de milioane de dolari.
În timp ce compania își reducea fluxul de venituri din taxe de întârziere, își construia platforma online – care a costat încă 200 de milioane de dolari. Dacă adunăm aceste două costuri, Blockbuster a plătit 400 de milioane de dolari într-un efort de a se moderniza și a rămâne competitiv față de Netflix.
Nu vom ști niciodată dacă acest plan ar fi reușit. La scurt timp după acest efort de modernizare, Antioco a fost înlăturat din consiliul directoral, după ce au fost făcute modificări.
Blockbuster a revenit apoi la modul obișnuit în care era condusă compania… și a dat faliment câțiva ani mai târziu. Ce reiese de aici este ideea că schimbarea este inevitabilă.
Odată cu ascensiunea Netflix, divertismentul chiar la tine acasă a devenit din ce în ce mai accesibil la doar câteva click-uri distanță. A devenit un ritual pentru peste 182 de milioane de membri plătitori. În 2022 opțiuni precum Disney+, HBOMax, Amazon Prime, AppleTV – nu sunt deloc întâmplătoare. Iar Netflix are acum o concurență puternică și depune eforturi uriașe pentru a face față situației în continuă schimbare.
Așa că data viitoare când te gândești: „Modul în care facem lucrurile acum nu se va schimba niciodată”, amintește-ți de povestea interesantă a celor două companii, Netflix și Blockbuster, și cum o întreagă industrie poate fi răsturnată în doar câțiva ani…
Interesant material?
Dacă deții o companie, tehnologia poate accelera ascensiunea ei sau o poate îngropa în uitare…
Sursa articolului: https://www.drift.com/blog/netflix-vs-blockbuster/