Un cuțit elvețian într-o lume hiperspecializată

Procesul începe prin căutarea unei oportunități existente într-un domeniu și apoi urmează ani de muncă în care își concentrează tot interesul, timpul și efortul pentru a stăpâni abilitățile necesare de a excela în acel domeniu. Pentru ei, ideea de a-și schimba interesele, hobby-urile sau carierele este asociată cu pierderea timpului și cu efortul inutil.

Cartea lui David Epstein intitulată Range ne aduce în vedere un fapt spectaculos și anume beneficiul diverselor experiențe de viață. Omul este o ființă generalistă din cele mai vechi timpuri, obișnuită să se ocupe de mai multe aspecte ale vieții, să se folosească cu măiestrie de mai multe abilități nu doar pentru a supraviețui, ci și pentru a evolua. Societatea modernă însă obligă la hiperspecializare și înăbușirea creativității. Cu toate acestea, rezultatele uimitoare în ce privește, creativitatea, inovația, dezvoltarea sunt obținute atunci când înainte de a te specializa ai ocazia de a explora mai multe domenii, este vorba de o perioadă de testare interdisciplinară. Această perioadă de testare, plină de provocări și informații diverse ne îmbunătățește capacitatea de a rezolva probleme complexe și ne stimulează creativitatea. Range este o lectură obligatorie pentru oricine dorește să se deosebească de mediocritate și să aibă succes garantat.

Ce se întâmplă când te specializezi prea devreme

Pe măsură ce economia crește în complexitate, există o nevoie din ce în ce mai mare de oameni cu abilități, cunoștințe și expertiză bine armonizate. Din păcate, mulți presupun în mod eronat că cel mai bun mod de a concura în acest context este să se specializeze cât mai devreme.

Această viziune pare să fie susținută de poveștile de viață a unor personalități de talie mondială, precum Tiger Woods, care au beneficiat de specializare încă din copilărie. Și-a dezvoltat o carieră de la o vârstă fragedă și a fost foarte recompensat pentru acest lucru. Cu toate acestea, doar atunci când luăm în considerare implicațiile complete ale acestei strategii, devenim conștienți și de o serie de dezavantaje.

Specializarea timpurie se bazează pe presupunerea că abilitatea selectată va rămâne valoroasă în viitor, vei fi capabil să susții pasiunea necesară pentru a-i depăși pe ceilalți și progresul tehnologic nu va face ca abilitățile tale să fie depășite.

În timp ce specializarea timpurie poate da roade în circumstanțe rare, nu constituie o alegere sigură sau inteligentă. În schimb, este un joc de noroc cu risc ridicat în care ai foarte puțin control asupra rezultatului. Și, la fel ca în atâtea jocuri de noroc, avem tendința de a auzi doar povești despre cei care au reușit în ciuda adversităților.

Pentru fiecare poveste de succes asemănătoare cu cea a lui Tiger Woods, există mulți oameni care și-au pierdut ani din viață perfecționând o abilitate și devenind hiperspecializați. E posibil să fi dezvoltat o etică puternică care le-a susținut munca pe parcurs, dar le lipsesc diversele experiențe de viață necesare pentru a identifica și a trece la o oportunitate mai promițătoare.

Așadar, cei mai mulți dintre noi, încearcă să descopere la ce sunt buni și se grăbesc să-și definească o traiectorie în viață. Considerăm că timpul petrecut explorând mai multe opțiuni este doar o risipă. Cu toate acestea, există multe avantaje în faptul de a îmbrățișa o perioadă lungă de testare înainte de a te specializa și de a dobândi multe experiențe de viață.

De pildă, nu putem identifica hobby-uri sau cariere atractive doar analizând o listă de opțiuni. Mai degrabă trebuie să ieșim în lume și să participăm la o serie de activități pentru a le descoperi pe cele potrivite pentru noi. Acest lucru este esențial, fiindcă este mult mai ușor și mai plăcut să ne asumăm activități care se potrivesc cu pasiunile, interesele și tendințele noastre firești.

Economiștii folosesc termenul „calitatea potrivirii” pentru a descrie gradul de potrivire dintre munca pe care o realizează cineva și cine este acea persoană – abilitățile și înclinațiile ei. Studenții care au ales mai devreme o specialitate, au acumulat mai multe abilități în pregătirea pentru un loc de muncă bine remunerat. Cu toate acestea, studiile au arătat că este mai important să ai „calitatea potrivirii” decât să ai mai multe abilități. Doar a învăța diverse lucruri legate de munca ta este mai puțin important decât a învăța despre tine însuți.

Cei care s-au angajat într-o perioadă de testare interdisciplinară au ajuns rapid la productivitatea celor care s-au specializat devreme. Mai mult, cei care s-au specializat prea devreme au avut mai multe șanse să schimbe domeniul după facultate sau după începerea unei cariere, deși au fost mult mai reticenți la schimbare, concentrându-se pe domeniul ales pentru o perioadă mai lungă.

David Epstein spune că secretul este să te specializezi mai târziu, angajându-te într-o perioadă extinsă de testare pentru a identifica activitatea care ți se potrivește cel mai bine. În acest fel, este mai probabil să investești timpul, energia și efortul necesar pentru a excela în acel domeniu.

Interdisciplinaritatea conduce către rezolvarea unor probleme complexe

Metodele folosite pentru rezolvarea problemelor din anumite domenii, cum ar fi interpretarea muzicii, participarea la concursuri de gimnastică sau la jocul de șah, sunt foarte diferite de cele necesare în alte domenii de activitate. Viața reală se încadrează rareori în formule sau reguli stricte. Nu întotdeauna primim un feedback util, iar valorile prin care măsurăm succesul nu sunt întotdeauna clare.

Prin urmare, este esențial să se facă distincția între mediile de învățare „bun” și „rău”, așa cum sunt definite de psihologul Robin Hogarth. Mediile de învățare bune au tipare care se repetă mereu, iar feedback-ul este extrem de precis și de obicei foarte rapid. Dacă vei cânta o notă muzicală greșită sau vei executa o mișcare greșită la șah, feedback-ul este clar și există modalități bine stabilite de a îmbunătăți lucrurile.

Când vine însă vorba de medii de învățare rele, regulile jocului sunt adesea neclare sau incomplete, pot exista sau nu modele repetitive, iar feedback-ul este adesea întârziat, inexact sau ambele. În domenii deosebit de rele, experiența va întări adesea răspunsul greșit. Într-un exemplu celebru, un medic era foarte încrezător în capacitatea sa de a diagnostica febra tifoidă. Mai târziu, s-a stabilit că metoda sa a fost direct responsabilă pentru răspândirea bolii, ceea ce explică capacitatea sa unică de a pune un diagnostic pozitiv chiar înainte ca pacientul să afișeze simptome.

Cheia pentru a depăși asemenea probleme este de a dezvolta o experiență de viață vastă. Făcând acest lucru, ne creștem capacitatea de a raționa conceptual, de a face conexiuni între idei diferite și de a lucra în contexte diverse. Astfel, atunci când ne confruntăm cu o provocare dificilă, suntem capabili să combinăm idei și perspective din domenii neînrudite pentru a găsi soluții noi.

Ca ființe umane, cel mai mare avantaj al nostru în fața inteligenței artificiale este capacitatea de a integra cunoștințe ample, adică să fim ca un cuțit elvețian cu numeroase capabilități. Cele mai bine plătite locuri de muncă ale viitorului vor fi probabil oferite celor care pot folosi această abilitate pentru a rezolva provocări neașteptate într-un mod mai eficient.

Una dintre cele mai frecvente probleme în educație este incapacitatea de a transfera cunoștințele dintr-un context în altul. Oamenii se luptă adesea să aplice ceva ce au învățat într-un anumit context, poate la cursuri, într-un context diferit, cum ar fi lumea reală. Prin urmare, este o situație comună aceea ca oamenii să stăpânească o abilitate într-un domeniu, dar să nu reușească să aprecieze modul în care aceasta poate fi aplicată în alte situații.

Problema transferului de cunoștințe tinde să fie acută atunci când cunoștințele noastre sunt profund specializate sau limitate. Așadar, o modalitate de a combate această problemă este de a avea o gamă mai largă de experiențe de viață unde să dezvoltăm modele mentale pentru situațiile comune. Procedând astfel, ne extindem capacitatea de a raționa prin analogie și de a gândi mai abstract, ceea ce ne ajută să ne folosim cunoștințele în contexte care nu se intersectează.

Amploarea exercițiului prezice amploarea transferului. Cu cât există mai multe contexte în care învățăm câte ceva sau consolidăm o anumită informație, cu atât creăm mai multe modele abstracte și ne bazăm mai puțin pe exemplu sau context pentru a aplica ceea ce am învățat.

Același lucru se aplică și creativității. Cei mai mulți dintre noi ar descrie drept creativitate combinarea unor idei sau perspective care anterior erau considerate fără legătură, rezultatul fiind unul creativ.

Studiile arată că inventatorii de tehnologie și-au crescut creativitatea prin acumularea de experiență în diferite domenii. Au făcut acest lucru sacrificând în mod proactiv puțină profunzime în favoarea generalității. A existat o descoperire aproape identică într-un studiu asupra creatorilor de artă. Între timp, celor care nu au adus o contribuție creativă în domeniul lor le lipseau interesele estetice în afara ariei lor înguste.

Există atât de multe lucruri care pot fi dobândite prin explorarea sau aplicarea aceleași abilități în repetate rânduri. Cu toate acestea, experiențele diverse sau netangențiale ne pot determina să gândim diferit, aducând o perspectivă nouă unui proces altfel repetitiv. Așadar, ne putem depăși limitele abilităților fie prin a le îmbunătăți în moduri neașteptate, fie prin a forma altele noi.

Așa cum creativitatea se bazează pe combinarea ideilor, abilitățile noastre generale pot fi extinse prin împrumutarea tehnicilor, conceptelor și strategiilor din cadrul altor discipline. Astfel, dacă atingi plafonul propriilor abilități, nu te plafona, îți va fi de ajutor să te joci cu idei din diferite domenii și  să îți lărgești orizontul.

Au trecut de mult vremurile în care oamenii își alegeau domeniul de activitate și rămâneau acolo pe toată durata vieții lor profesionale. În prezent, oamenii își schimbă rolurile din diverse motive, inclusiv schimbări în industrie, schimbări la nivelul intereselor personale sau chiar o schimbare a oportunităților disponibile. Prin urmare, este util să fii pregătit pentru această posibilitate.

Unul dintre cele mai importante beneficii ale experiențelor diverse este flexibilitatea. Evitând tendința de a te specializa devreme, vei avea ocazia să încerci multe lucruri și să te simți confortabil într-o multitudine de situații. Chiar și atunci când te specializezi mai târziu alegând o carieră promițătoare, încă mai păstrezi opțiunea de a schimba lucrurile dacă este necesar.

Acest lucru este important deoarece nu există nicio modalitate de a prezice care vor fi slujbele ce vor rămâne relevante pentru viitor. Dacă te specializezi mai târziu, vei aduna mai multe informații pe care să te bazezi atunci când alegi o traiectorie și, în multe cazuri, vei descoperi alternative convingătoare. Dacă prima alegere nu funcționează, te vei putea concentra asupra unui alt rol care ți se potrivește la fel de bine.

Nu este prea târziu să încerci ceva nou

Niciodată nu este prea târziu să încerci ceva nou. Atât timp cât ești dispus să treci prin experiențe interesante, vei continua să îți îmbunătățești setul de instrumente, să îți fortifici creativitatea și să fi capabil de a jongla cu idei pentru a da naștere unor conexiuni inedite.

Adevărul este că nu ne îndreptăm cu toții spre aceeași linie de sosire. Mai mult, nici măcar nu avem o idee clară despre propria noastră „linie de sosire”. Astfel, nu putem ști ce experiențe vor fi cele mai relevante pentru a fructifica oportunitățile sau provocările viitoare. Având în vedere acest lucru, este benefic să continuăm să ne lărgim orizonturile și să încercăm lucruri noi.

David Epstein în Range dovedește prin numeroase exemple beneficiile obținute de multe personalități ale istoriei trecute și actuale din diversificare experiențelor, investirea în diverse domenii și în cele din urmă alegerea unui domeniu care i-a consacrat. Câteva exemple ar fi Van Gogh, Federer, Shakespeare, Frances Hesselbein, figlie del coro, surorile Williams și așa mai departe, care s-au evidențiat în domeniul lor mai bine sau la fel de bine ca aceia care au ales să se specializeze devreme. Beneficiile obținute prin testarea mai multor domenii înainte de specializare, ne va oferi posibilitatea de a activa într-un domeniu care cu adevărat ni se potrivește, va fi un atuu uriaș în rezolvarea problemelor complexe, vom putea da frâu liber imaginației și creativității, totodată îmbunătățind capacitatea de a transfera cunoștințele dintr-un domeniu în altul, metafora folosită de autor pentru a desemna o asemenea persoană este aceea de cuțit elvețian. Toate acestea ne vor oferi un avantaj competitiv care este dificil sau chiar imposibil de imitat doar prin specializare.

Încearcă să nu cazi în capcana gândirii obtuze și să tratezi experiențele care aparent nu au legătură sau sunt incongruente ca pe o risipă. În loc de aceasta, îmbrățișează fiecare pas al călătoriei și apreciază-l ca pe un bun valoros. Nu știi niciodată ce perspectivă sau experiență va juca un rol esențial în succesul tău viitor.

Sursă: Range – David Epstein